Sigur acasă în timp

     Recent  oamenii se tot plângeau că nu au suficient timp liber. După ce a fost declarată oficial starea de urgență în țară, timpul va căpăta o altă dimensiune pentru ei. Da, spațiul va arăta și mai limitat, în schimb timpul le va oferi posibilitatea de a călători mai mult în lumea enciclopediilor, filmelor și de a cunoaște planeta nostră de acasă.

        Un minus în toată această călătorie este siguranța cu prețul singurătății, anume prin distanțarea de contactul direct cu lumea reală încet ne teleportăm în lumea virtuală. Dar când vom ieși din această pandemie sper să apreciem și să iubim și mai mult viața.

   Bănuiesc că jurnalismul online se va dezvolta cu o mai  mare iuțeală grație faptului și deducției că o bună parte a prietenilor noștri  jurnaliști stau acasă și realizează materiale și interviuri de la distanță. Pentru cei din teren un mare RESPECT, acum se înțelege și mai clar menirea noastră și că suntem o Putere. Educația mediatică a cetățenilor va spori deoarece vom învăța mai ușor în această lume să identificăm știrile false și pe ce surse mediatice să ne bazăm și să avem încredere. Fac o paralelă cu celebrul film ”Singur Acasă”, unde noi suntem Kevin iar cei doi hoți sunt virusul și panica, ei bat la ușa noastră însă noi trebuie să fim șmecheri așa cum a fost personajul lui Macaulay Culkin, să dăm dovadă de ingeniozitate, altminteri nici nu vom simți cum vor trece aceste zile de izolare.

       Sper cât mai curând să ieșim din această perioadă de hibernare socială, iată atunci ne vom scoate ”măștile” ca să fim noi înșine în fața viselor neîmplinite sau provocărilor nerealizate.

   Până atunci, noi rămânem acasă și facem lista destinațiilor de vis pe care le vom vizita pe urmă cu siguranță. Trebuia chiar de la începutul articolului să le MULȚUMESC din tot sufletul medicilor care luptă în aceste clipe pentru viață și speranță. Bănuiesc în regimul care lucrează ei nu au timp să citească toate mulțumirile adresate lor, după pandemie o bună parte a populației sper că își va schimba atitudinea și va avea o doză de încredere mai mare în ei iar asta ar semnifica o parte din acea recunoștință ce le-o datorăm.

  Revenind la ”corontina” din martie 2020 le doresc autoizolaților drum bun de stat acasă. Noi decidem cum vom petrece acest timp, eu am decis să las niște frământări pe blogul lăsat ani buni în paragină, dar spune ce faci tu ?!

avem mai mult timp… 

Publicitate

Interviu cu Iaver Tudor, Ghid de turism

   Scriitorul  american Mark Twain a ajuns la următoarea revelaţie:“Am descoperit că nu ai cum şti cu siguranţă că iubeşti sau urăşti nişte oameni până când nu călătoreşti impreună cu ei”. Mi-ar fi interesant ce ar fi spus Twain despre rolul unui ghid de turism în această călătorie?! Cu 6 ani în urmă am avut ocazia să cunosc un ghid care se află tocmai la 462 km distanţă de mine dar am impresia că ar sta vis-a-vis. Îi spune Iaver Tudor, nu aş putea să îl compar cu nimeni deoarece este unic în felul său mai ales prin sociabilitatea de care dă dovadă zilnic. Vă invit în continuare să citiţi o discuţie amicală care sper să vă motiveze  spre noi călătorii şi aventuri.

Cum a început povestea ta de succes în domeniul turismului?

Întâi de toate ar trebui să spun că e mult până la a avea succes, dar cert e că în 2016 am un an mult mai bun. Pot spune ca de mic mi-au placut călătoriile, am urmat o facultate în domeniu la Universitatea Romano-Americana secţia Economia Turismului Intern şi Internaţional. Am lucrat şi la recepţia unui hotel, într-o agenţie de turism şi apoi am decis să urmez cursul de ghid de turism. A fost greu la început dar treptat  am căpătat mai multă încredere în mine şi am invăţat diverse tehnici şi de la alţi ghizi mai cu experienţă. În meseria asta inveţi de la fiecare om pe care îl întâlneşti.

Ce cunoştinţe în bagajul său trebuie să poarte un ghid de turism ?

Una din cele mai importante e să fie un bun psiholog deoarece trebuie să incerci pe cât posibil să îi inţelegi pe cei din jurul tău . Cunoştinţe şi capacităţi în domeniul leadershipului fiindcă la un moment dat trebuie să controlezi mulţimea şi să te impui deoarece nu toţi sunt educaţi, binevoitori şi împăciuitori. Poţi să dai peste fel de fel de cârcotaşi care mai caută nod în papură. Neapărat să cunoşti limbi străine şi să fii familiarizat cu specificul destinaţiei(geografie , istorie ,arhitectură ,etc).  Simţul umorului şi glumele sunt binevenite. Dicţia la fel deoarece va trebuie să vorbeşti tare şi clar pentru ca să  fii auzit de tot autocarul.

 Eşti hiperactiv pe facebook atât în chat cât şi în postările de pe wall, cum explici acest fenomen? E legat de profesie ,un mod de a fi, ori un viciu ?

Posibil să fie viciu. Eu sunt foarte pasionat de ce fac şi îmi place să impărtăşesc din informaţiile mele. Locul meu de munca imi permite să intru în contact cu cel puţin 20 de persoane pe zi iar online şi mai multe. La centrul de informare intâlnesc mulţi turişti străini ce doresc să călătorească prin ţară cât şi online cu alţi ghizi. Vorbesc tet-a-tet cu prietenii apropiaţi la o terasă iar pe seară în chat cu cei aflaţi în alte ţări.

 Ce destinaţii din Romania le recomazi turiştilor să viziteze?

Bucovina pentru tradiţiile şi mănăstirile pictate din vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Maramureş-Cimitirul Vesel, bisericile şi mocanita (trenul de munte) de pe Valea Vaserului Transilvania cu bisericile sale fortificate. Dobrogea cu vestigiile sale romane, greceşti ,genoveze,staţiunile de pe litoral, Delta Dunarii şi cetăţile dacice din judeţul Hunedoara.Monumentele create de Constantin Brâncuşi în Târgu Jiu. Fiind un bucureştean voi recomanda capitala Romaniei deoarece este interesantă prin autenticitatea sa. Edificiile fiind de inspiratie arhitecturală franţuzeasca alături de gigantul Palat al Parlamentului, a doua cladire din lume ca suprafaţă dupa Pentagon, mici bisericuţe ortodoxe, Muzeul Satului, etc.

Unde iţi doreşti neapărat să ajungi călătorind?

Cel mai mult mi-aş dori să ajung în Brazilia şi Australia cu scopul de a admira peisajele şi să simt viaţa de noapte plină de petreceri tematice.

Cum ţi se pare lumea din Republica Moldova, consideri Chişinăul e a doua casă pentru tine?

Vreau să spun că experienţa mea legată de Moldova de peste Prut durează încă din 2010 şi de atunci tot vin la Chişinău cu prima ocazie. Încă de când eram în şcoala generală au venit primii poeţi basarabeni ce ne-au înmânat cărţi de poezie, îmi aduc aminte de Grigore Vieru, de regretaţii Ion şi Doina Aldea Teorodorovici şi de asemenea despre tot ce ne leaga: limba, folclorul, obiceiurile, tricolorul! Ce am descoperit la Chişinău este o lume care tocmai parăsise regimul autoritar din timpul lui Voronin, locurile mi se păreau cunoscute deşi nu mai fusesem până acum. Chişinăul imi amintea intr-o anumită măsura de Bucureştiul copilăriei mele iar lumea iniţial mi s-a părut mai temătoare,mai rezervata. Lucrurile s-au mai schimbat…au mai aparut televiziuni. Oamenii, îndeosebi tinerii au mai calătorit. Da!, pot considera Chişinăul a doua mea casă deoarece am găsit aici persoane ambiţioase, oameni ce din puţinul lor pun ce au mai bun pe masă, oameni frumoşi, oameni la care revin cu drag de fiecare dată. Doresc să stau  în ograda omului întreţinînd o discuţie la un păhar de vin. Îmi doresc mult să vizitez Soroca, cramele renumite dar şi mănăstirile Ţîpova, Capriana, biserica de la Căuşeni, etc. Mai pot spune că lumea din Moldova pare foarte dezamagită de tot ce se întamplă. Astfel căutând o scăpare ea s-a divizat în diverse tabere neştiind în ce şi în cine anume să mai creadă. Sper că timpul le va rezolva pe toate.

 Ce apreciezi şi deteşti la o persoană?

Apreciez omul ce e punctual , glumeţ, cu respect pentru valori. Detest superficialitatea, vorba aia cu „lasă că merge şi asa”, minciuna, graba noastra ce pare din ce în ce mai mare, graba în tot ce facem.

Care e primul gând ce îţi vine cînd te trezeşti dimineaţa?

Astăzi va fi mai bine! Oare ce lucruri noi mă aşteaptă ?! Bun, uneori şi Mmmm ce aş mai fi dormit 🙂

Cum te vezi peste 10 ani?

  Bună întrebare. Poate să am propriul meu hostel (hotel de tineret) plus propria mea familie. În orice caz cu siguranţă mă vad în Romania.

Unde te gasim pentru a beneficia de serviciile tale?

Ma găsiţi la Bucureşti pe Lipscani 48 unde avem sediul. Pe Facebook (iaver.tudor) , la telefon, email şi undeva în Balcani. 🙂

 Esti un ghid scump?

Depinde de circuit şi ce vrea turistul. Cel mai des se cer tururi de o zi iar acestea nu sunt scumpe.

Sfaturi importante pentru turişti?

Să se informeze despre destinaţie în special obiceiurile locului, bugetul estimative şi ce se poate vizita. Personal le recomand celor aflaţi in excursii de lunga durata să vada şi alte locuri decât doar o singură destinaţie  pentru a avea o imagine mai clară.

Un mesaj de final pentru admiratoarele , prietenii si acea minoritate care înca nu te cunoaşte

Simpatică provocare! Mulţumesc! Fiţi seriosi , nu uitaţi de cei dinaintea voastră, informaţi-vă, dansaţi, mergeţi la muzee, iubiţi viata cu tot ce vă oferă. Vă invit să calatoriţi cu mine !

Îţi mulţumesc Tudore din simplul motiv că eşti un prieten de drum bun. Răspunsurile sincere la interviu au oferit nota unei excursii în meseria ghidului de turism. Cine are drum spre Bucureşti indubitabil nu se va rătăci în cazul în care va apela la un ghid receptiv precum e Iaver Tudor Gabriel.

Alexandru Statnîi

Gunoiștile din cana cu apă

   Autor : Veronica Tabureanu , studentă SSAJ

Victor are 11 ani și este clasa a V-a. L-am cunoscut în secția Boli Infecțioase din orașul Cantemir. Băiatul stătea încovoiat pe un pat îngust și gemea de durere, fiind internat de urgență cu diagnosticul Hepatita A.

                        Zilnic la gunoiştea din Cantemir sunt aduse peste 10 tone de gunoi. Foto Veronica Tabureanu.

Era ora 13, iar prânzul adus de infirmieră stătea neatins. Copilul se zvârcolea tot timpul, pentru ca măcar puțin să-și astâmpere durerile. Alături de el, stătea mama sa. Maria Balțatu ne-a povestestit că fiul său până acum nu a avut probleme legate de sănătate. Femeia spune că Victor nici măcar iarna nu prea răcește, iar la spital îl aduce doar pentru ai face vaccinurile. „ De Paștele Blajimilor, Victor a venit de la joacă cu dureri în pântece. Eu m-am gândit că a mâncat fructe verzi și de asta îl doare. Marți a început să vomite și să aibă diaree. Astăzi am decis să mă adresez la medic cu gândul că are intoxicație”, a declarat Maria Balțatu.

Olga Hâțu spune că băiatul s-a înfectat cu Hepatita A, menționând că o cauză ar putea fi apa contaminată din fântână. „În urma investigațiilor pe care le-am făcut am stabilit că băiatul are Hepatită A acută. Ecografia a arătat că copilul are ficatul mărit, la moment pacientului i se administrează un tratament foarte serios”, a spus medicul.

                            Elementele poluante care sunt emise de arderea plasticului ajung în pământ şi în apă.  Foto Veronica Tabureanu.

Gunoiştea de la Cantemir principalul factor de poluare a apei

La marginea orașului Cantemir, la 50 m distanță de râul Tigheci de mai mult de zece ani este amplasată o gunoiște. Mormane de deșeuri stau așezate în rând ca niște soldați, vântul împrăștie mirosul de produse alterate. Norii de fum negru se ridică în aier. Vacile pasc prin gunoi rugumând alimente în putrefacție. Uneori poți zări câte un om care mai răscolește prin obiectele aruncate aiurea. Mii de pungi fragmente ușoare stau spânzurate prin copaci în râul Tigheci sunt tot felul de deșeuri care ajung acolo direct din gunoiște. Legea privind deşeurile de producţie şi menajere prevede că gunoiștele pot fi acceptate doar la distanţe mari (500 – 1000 m) faţă de surse de apă, iar terenul depozitului trebuie pregătit pentru a evita poluarea apelor freatice şi a apelor de suprafaţă. Gropile de gunoi trebuie izolate cu un gard înalt. Dumitru Vrabie, medic la Centrul de Sănătate Publică din Cantemir, spune că a avertizat în nenumărate rânduri autoritățile publice locale despre groapa de gunoi. „Există legea deșeurilor care spune că suprafața terenului unde există deșeuri trebuie să fie izolată de mediul înconjurător pentru ca să nu fie contaminate apele freatice și cele de suprafață. Deoarece apele freatice ajung în fântâni, iar oamenii o beau. Există riscul de contaminare care poate aduce urmări grave”, a declarat Vrabie.

                                   Fântâna părăsită. Foto Veronica Tabureanu.

Apa poluată a râului Tigheci ajunge în fântâni

Copilul infectat cu Hepatita locuiește în satul Stoianovca. Satul este amplasat la un km distanță de gunoiștea de la marginea orașului Cantemir. Râul curge direct pe lângă Stoianovca, iar mai apoi debușează în Prut. Conform rezultatelor publicate în 2014, de Serviciul Hidrometeorologic de Stat, s-a înregistrat o înaltă poluare cu nitriți și nitrați a apei râului Tigheci, această substanță este calificată printre cele mai periculoase pentru organismul uman fiind admisibile doar cantități foarte mici de 0,2-0,4 mg la un litru de apă. În probele prelevate s-au înregistrat de nouă ori mai mulți nitriți. La fel se întâmplă și cu nitrații care depășesc de patru ori norma admisibilă. Nitrații și nitriții, sunt niște componenți naturali ce provin din mineralizarea substanțelor organice de origine vegetală și animală și a microorganismelor existente în sol. Eugeniu Surdu spune că „Nitrații afectează organismul până la 80%, însă nitriții sunt cei mai toxici, iar dacă nimeresc în cantități mari pot provoca chiar și cancerul”, a menționat medicul igienist.

                           Poluarea chimică constă în eliminarea si răspîndirea în mediul înconjurător a  diverselor substanţe nocive. Foto Veronica Tabureanu.

Ana Manoilă, locuitoare a satului Stoianovca spune că de mult nu mai consumă apa din fântână în stare naturală, deoarece suferă de Hepatita B, iar apa poluată îi dăunează la ficat. „Eu de cinci ani nu beau apă direct din fântână, pentrucă eu o fierb și mai apoi o beau. Medicul mi-a apus că apa din fântână și izvor îi murdară, iar ficatul se mărește”, a spus femeia.

Maria Sandu, doctor în chimie analitică la Academie de Științe, a explicat că nitrații și nitriții din apa Tigheciului pot ajunge foarte ușor direct în fântânile din apropierea râului. „Există legea apelor comunicante care demonstrează că pânzele de apă formează o rețea. Dacă în preajma râului există o sursă de poluare, în timpul unei ploi totul nimerește direct în apă, întrucât sursele de apă contactează între ele, astfel toată mizeria ajunge în fântâni.”, a menționat Maria Sandu.

                                  Perioada de descompunere a pachetelor din plastic este de la 10 pînă la 1000 de ani. Foto Veronica Tabureanu.

Calitatea apei din fântâni s-a înrăutăţit, iar numărul de focare de contaminare este în creștere

 

                                           Ion Barilă consumă apă din fântâna de pe deal deoarece este aproape unica din sat fără nitriţi şi nitraţi din Foto Veronica Tabureanu.

Eugeniu Surdu, medicul igienist de la Cantemir, spune că potrivit analizelor efectuate asupra apelor din fântâni din raion, în ultimii ani s-a identificat o schimbare totală în calitatea apei.„Dacă cu 35 de ani în urmă jumătate din fântâni aveau apă potabilă, la moment 80% din ele nu corespund cerințelor, iar în curând vom rămâne fără apă de băut”, susține Surdu. Medicul a menționat că apa fântănilor din satele situate în lunca râului s-a înrăutățit considerabil. Oamenii sunt revoltați că vor rămâne fără apă.„ De la primărie ne-au anunțat că la noi în sat, doar în două fântâni a mai rămas apă bună de băut și acelea sunt în vârful satului. Culmea este că fântâna care are cea mai curată apă noi o foloseam doar pentru adăpatul animalelor, deoarece este veche și acolo s-au cuibărit vrăbiile. Acuma am curățit-o și bem apă doar din ea”, a spus Ion Barilă, locuitor al satului Stoianovca. Medicul epidemolog de la Cantemir, Dumitru Vrabie spune că o dată cu înrăutățirea calității apei din fântâni a crescut și numărul de focare de contaminare. Una dintre cele mai frecvente și periculoase boli provocate de consumul apei nesigure este Hepatita A, fiind considerată o boală infecţioasă, cauzată de virusul hepatitei A şi se transmite prin intermediul apei contaminate. Conform specialiștilor consumul de apă cu nivel ridicat de nitraţi și nitriți poate afecta capacităţii celulelor de a transporta oxigenul prin sânge, acest lucru duce la boli ale aparatului circulator și ale aparatului digestiv. În 2015, în raionul Cantemir au fost înregistrate 382 de cazuri în care oamenii s-au infectat cu apă poluată. Medicul spune că numărul crește în fiecare an.

GRAFIC.NR 1 Numărul persoanelor decedate din cauza bolilor aparatului circulator și digestiv.2011-2014.

În anul 2014, a fost înregistrat un număr mai mare de decese din cauza bolilor ale aparatului digestiv. În raionul Cantemir, dintr-o 1000 de morți mai mult de jumătate decedează din cauza bolilor aparatului digestiv și circulator.

                        Cele mai periculoase sunt deşeurile medicale. Foto Veronica Tabureanu.

Primarul de la Cantemir declară că gunoiştea este autorizată

Primarul orașului Cantemir, Roman Ciubaciuc spune că gunoiștea este autorizată și corespunde rigorilor.„Dumneaoastră știți cum se obține o autorizație, se organizează o comisie care examinează cazul. Dacă noi avem autorizația înseamnă că totul e în regulă. La moment întreprindem toate măsurile necesare pentru a lupta cu gunoiul neautorizat. Recent am instalat o barieră pentru a opri aducerea gunoiului ilegal. În râul Tigheci gunoiul ajunge doar atunci când este vânt puternic”, a declarat primarul.

Cu toate acestea Vadim Stângaci, șeful adjunct al Inspectoratului Ecologic de Stat, spune că în Republica Moldova practic nu există gunoiști autorizate.„Aproape toate gunoiștile din țară sunt neautorizate. Avem o singură gunoiște care cât de cât corespunde rigorilor, cea de la Țânțăreni. Cea mai mare greșeală a autorităților publice locale este că  ei admit poluarea zonelor adiacente”, a menționat Stângaci.

                                     Medicii au constatat că nitraţii ajung direct în laptele animaleor. Foto Veronica Tabureanu.

Inspectoratul Ecologic de la Cantemir dă vina pe lipsa de timp

Groapa de gunoi de la Cantemir este amplasată la marginea orașului Cantemir mai bine de zece ani. Cu toate acestea, șeful Inspectoratului Ecologic de la Cantemir, Iurie Leu spune că știe că amplasarea acestei gunoiști ar creea anumite probleme, însă din lipsă de timp nu au luat încă măsuri. „ Noi cunoaștem această problemă și vom încerca să întreprindem măsuri. Autoritățile publice locale nu au unde duce gunoiul. În satul Cania mai există o groapă de gunoi, însă nici lor nu le convine ca să depoziteze și cei de la Cantemir gunoiul acolo”, a declarat inspectorul.

                 În Republica Moldova există aproximativ 3000 de gunoişti ditre care doar una este autorizată. Foto Veronica Tabureanu.

Interviu cu artistul platsic IURIE MATEI

  Faptul că are un regim de lucru supraîncărcat nu l-a împiedicat să îmi ofere un interviu mai amplu. Este un pictor implicat activ în societate, dar iubeşte să fie în compania singurătăţii din atelierul său. Care sunt principalele surse de inspiraţie atît în pictură cît şi scenografie, cum ar trebui să arate în viziunea sa un pictor notoriu ? De ce îl iubesc atît de mult studenţii de la arte plastice pe Iurie Matei? Şi multe alte detalii colorate – aflăm chiar de la maestru  în interviul ce urmează.

  

  Cum a apărut dragostea pentru pictură la Iurie Matei?

  Este unica întrebare la care eu niciodată nu pot să dau un răspuns clar. Dumnezeul alege pe pământ nişte oameni prin care să le transmită celorlalţi ceva. Un artist plastic poate transforma orice obiect sau orice om într-o operă de artă. Eu nu am nici un merit. Meritul unui artist este atunci cînd ştie să transforme talentul în adevăr, prin muncă conştiincioasă zi de zi şi responsabilitate enormă faţă de acest dar dumnezeiesc. Sigur că moştenim ceva şi de la părinţii noştri, mama mea a fost o mare amatoare de a face covoare, erau meseriaşi care respectau tradiţia de tapiseriaş. Tatăl meu avea un simţ dezvoltat al umorului. Părinţii mei au investit foarte mult în noi ca să ne facem studiile. La 13 ani am realizat că totuşi cel mai mare confort îl am atunci cînd pictez şi desenez. Părinţii n-au zis ba, dar m-au lăsat să plec de acasă din satul Cazangic în oraşul Leova unde era şcoala de pictură pentru copii şi acolo am avut norocul să am profesor pe Constantin Crăciun , absolvent al Academiei de Arte din Sankt Petersburg. A urmat Colegiul Republican de Arte Plastice Alexandru Plămădeală şi Institutul de Arte din Chişinău în prezent Academia de  Muzică Teatru şi Arte Plastice (AMTAP). Uneori eu cred că această pasiune nu este un dar dumnezeiesc ci o pedeapsă deoarece sunt foarte puţine clipe cînd ai o linişte sufletească fiind mereu agitat şi frământat de anumite idei.

 

 

   Un pictor notoriu ce calităţi şi experienţe ar trebui să deţină ?

     În primul rând trebuie să fie un om informat, un om citit. Pictor – nu ţine doar de meseria să ştiu cum să amestec culorile şi ce se obţine. Trebuie studiată istoria artelor în detaliu. Să ai ceea ce mai rar se întâlneşte – capacitatea de a face o sinteză privind cu ochi critic chiar la marii maeştri. Nu să înveţi pe calităţile lor, cît pe neajunsurile lor, deoarece dificienţe are orice operă de artă , nimic nu e perfect pe lumea asta. Al doilea moment este să citeşti multă literatură, să asculţi muzică, să mergi la teatru. Nu poţi să stai izolat doar în atelier, eu nu fac parte din această categorie. De mic copil imi place să mă aflu în mediul artistic, imi aduc aminte cu plăcere de acele şezători la care veneau mătuşele din mahală pentru a cînta şi povesti diverse legende. Ceea ce pictez sunt eu zi de zi. Eu aparţin operei mele, nu sunt în afara ei. De aceea au apărut foarte multe autoportrete unele groteşti, altele ironice. Un artist trebuie să fie responsabil în momentul cînd a raţionalizat că are nişte calităţi şi să nu se plafoneze. Curiozitatea – o calitate valabilă pentru toţi artiştii, de a cunoaşte lucruri noi, de a transforma un pic lumea.

Cum s-a realizat tranziţia de la pictor la scenograf de teatru şi film?

     La un moment am început să întind braţele peste un râu imens că să mă agăţ de scenografie. În teatru dacă facem stop cadru la fiecare 2-3 secunde e acelaşi tablou al artei plastice, numai că este cu mult mai interesant cînd aceste tablouri se succed. Un scenograf ar trebui să gândească în dependenţă de scenă, personaje, vestimentaţia acestora, sursele de lumină şi dacă va exista un echilibru scenic. Mie îmi place să nu complic lucrurile în scenografie , fără a introduce prea multe elemente. Mizez pe un tablou expresiv şi foarte succint. Mie de mic copil imi place teatrul , la 13 ani am fost la „Teatrul Bolişoi” din Moscova, iar teatrele care veneau la noi în sat şi se jucau pe costişe ,eu le aşteptam cu 5 ore înainte pentru a cerceta cum se amenajează spaţiul de joc. Ilya Şaţ în 2002 cînd m-a invitat să fac regele Lear la teatrul rus A.P.Cehov, eu m-am opus la un moment dat din lipsă timpului şi mai ales că pe atunci luam viteză ca artist plastic cu multe solicitări. Curiozitatea m-a făcut să accept propunerea regizorului. Imi era interesant cum funcţionează sistemul în interiorul teatrului, cum la tîmplărie se lucrează şi la costumerie. Ulterior au urmat şi alte spectacole unde am găsit toţi aceşti oameni deosebiţi ce activează şi dau viaţă unui teatru.Am rămas în acest domeniu pînă în prezent. Au trecut mulţi ani şi spectacole realizate. Am lucrat şi în cinematografie iar acum sunt angajat concomitent în 3 teatre şi imi place acest lucru, dar totodată fiind un tip calculat ştiu că am elevi la scenografie pentru care pregătesc platforma lor de afirmare. Sincer să fiu şi în teatrele noastre sunt oameni care nu mi-ar face plăcere să îi văd zi de zi. O să mă retrag lăsând în locul meu nişte oameni care sper să fie la fel de eficienţi cum sunt eu.

                                      Alexandru Cozub şi Iurie Matei

Scenografia de teatru şi cea de film diferă mult ?

   În scenografia de film m-a obosit plecarea de acasă, ritmul este cu mult mai alert decât în teatru : sunt şi nopţi şi dimineţi şi ploi unde trebuie să faci filmări. Ultimul proiect al meu de 4 luni de la Moscova era „Generation Pi” atunci am zis: „gata nu mai vreau să fac cinematografie în afara Republicii Moldova”. La moment sunt antrenat în alt proiect cinematografic la Moldova Film alături de Alexandru Vasilache. Mie imi place şi cinematografia, am prieteni foarte buni şi din respect faţă de ei imi este greu să invoc unile motive pentru care nu m-aş duce să-i ajut. Artistul plastic din mine în fiecare dimineaţă imi spune: „ poate  rămâi în atelier …?! ”  Dar …! trebuie să merg la academie , la un teatru, la al doilea, al treilea, etc. Eu nu merg nicăieri unde nu pot să fiu creativ, unde nu imi permit să imprim personalitatea mea.

Realizarea decorului pentru care spectacol  vi s-a parut o provocare mai interesantă?

Mi-a plăcut enorm „Polul Sud ” a lui Manfred Carge, în regia lui Alexandru Cozub, spectacol realizat în 2004 era foarte reuşit în ce ţine de distribuţia actorilor implicaţi, materialul dramaturgic şi felul de a gândi a lui Cozub. Recent am mai facut cu el spectacolul „Familia Tot” la care ţin foarte mult. Există spectacole la care am participat din simpatia faţă de regizorul sau directorul teatrului care m-a invitat, nu regret, orice spectacol poate fi considerat o experienţă interesantă.

Teatrul Naţional Mihai Eminescu admite experimente şi inovaţii?

Da, aici experimentele s-au acceptat, eu niciodată nu am venit cu schiţe de decor despre care s-ar spune că nu sunt pentru teatrul naţional.

 

Situaţia politică , istoria , tradiţiile , obiceiurile , problemele cetăţenilor putem să le considerăm surse de inspiraţie în tablourile dumneavoastră ?

Tablourile mele intrevăd ca eu să fiu un pictor implicat în ce se întimplărilor din societate. E o chestie prin care eşti atent şi simţi pulsul intimplarilor. Eu nu ilustrez direct mofturile politicienilor noştri. Criticii de artă au remarcat acest lucru că sunt un pictor nu atât ancorat în timpul de astăzi cît încerc să anticipez nişte lucruri. Pe mine mă interesează mai mult reacţiile unui copil de 10 ani asupra picturilor mele decit a unui moş de 70 de ani, fiindca aceşti copii vor fi acei oameni care peste 50 de ani vor privi sau nu tablourile mele.

 

În calitate de profesor AMTAP care sunt cerinţele lui Iurie Matei faţă de studenţi?

Eu sunt un tip foarte disciplinat şi exigent dar nu fac parte din categoria profesorilor jandarmi. Lecţiile mele nu au loc doar in aula academiei, studentii au acces să vină şi la mine în atelier să îşi ia din bibliotecă cărţi. La inceput studenţii de la pictura sunt impuşi să meargă şi să vadă spectacolele de teatru iar cei de la scenografii să viziteze expoziţiile de artă plastică. Sunt un pic dictator în special faţă de cei care simt că au talent şi mă strădui să fiu cît se poate de sincer cu discipolii mei. Nu sunt profesorul care să stea la spatele unui artist deoarece cînd eu eram student mie niciodata nu mi-a plăcut cînd profesorul era mereu în atelier. Chiar  fiind în anul patru l-am rugat pe profesorul de desen sa se apropie atunci cînd eu o sa îl chem. Dacă actorul preferă să fie regizorul alăturea – artistul plastic nu , uneori o informaţie de 10 minute poate sa fie suficienta pentru o saptamana şi eu ştiu ce să le spun , de aceea mulţi studenţi scriu cerere să vină la mine la masterat. Opera artistului e cu mult mai importanta decît vorbele pe care le spune el. Vorbele mele au credebilitate fiindcă am în spate opere care le ilustrează. Profesorul trebuie să fie integru. Teoria e bună pentru primul an de studii în al doilea deja îi oferi exemplul propriu de mobilizare, de desciplină, stilul cum te îmbraci, felul cum miroşi. Scenograful şi artistul plastic e un intelectual, un ostaş al cetăţii. Dacă să ne uităm în perioada renaşterii Leonardo da Vinci şi Rafael erau artişti de miting, de boemă unde recitau versuri. În perioada sovietică personalităţile erau estompate, astfel s-a creat imaginea falsă a unui artist plastic care merge mereu tocind. Un beţiv cu barbă care poartă căciulă în formă de antenă şi totul era din cauza că regimului îi era frică de prea mulţi intelectuali. Acum trebuie să revenim la firesc.

Vedeţi persprective în tinerii  absolvenţi pentru a face faţă sarcinilor propuse ?

Desigur, chiar acum 3 studente : Corina Sărăţeanu, Olesea Albu şi Anastasia Fleaghina care au relizat cenografia pentru spectacolul „ Pepe ciorap lung „ la Teatrul Naţional Mihai Eminescu în regia lui Petru Hadârcă. Un proiect complicat la care desigur am fost alături de studente. Cînd am început eu în 2002 aveam 34 de ani, eram matur acum e să aduci un copil de 22 de ani în teatru e mult mai complicat de aceea am să fiu alături de ei pînă am să mă conving că ei au siguranţa în ceea ce fac şi în impunera ideilor care le schiţează pe hîrtie pentru a şti cum să gestioneze corect procesul. Apoi mă voi retrage şi o să stau pe tuşă sau într-o lojă la teatru pentru ca să privesc realizările lor şi am să mă bucur enorm dacă le-am fost de folos.

Tinerii şi talentaţii pictori de la noi din ţară vor găsi uşor un loc de muncă , mai exact o piaţă de artă?

Chinezii au un toast sau chiar blestem : ,,Să te ferească Domnul să te naşti într-o perioadă de tranziţie”. La noi tranziţia durează peste 25 de ani şi ne rotim în jurul cozii. Statul, în special ministerul educaţiei şi cel al culturii, crează condiţii pentru a produce artişti plastici care la rândul lor produc o anumită marfă. Investesc în ei aproape 5 ani cu masterat şi nu se gândesc: ce facem cu ei după?! Majoritatea studenţilor mei şi-au găsit teatre şi ateliere unde pot să activeze. Un artist plastic fără atelier este un artist pierdut. În debutul lor de carieră nu au bani să închirieze iar statul demult nu mai oferă ateliere. Dacă am deschis un grup de pictori, muzicieni, actori atunci imediat trebuie să deschidem un grup de artdealeri şi impresari care fiind colegi la facultate chiar din primii ani ar stabili relaţii de colaborare. Trebuiesc oameni afacerea cărora să fie în comerţ cu arta. Eu am 3 impresari. Practic tot globul e împărţit de ei pe zone geografice. Au şi de cîştigat din asta luând comision de 30-40 la sută. Noi avem o fabrică – Uniunea Artistilor Plastici cu  400 de angajaţi care zi de zi produc pictură,  grafică, sculptură dar nu avem elimentar un director de vînzări. Statul trebuie să deschidă la ASEM, AMTAP o clasă de impresari, deaceştia şmecheri , psihologi foarte buni care să cunoască istoria artelor, să cunoască limbi străine. Faţă de alţi artişti, noi artiştii plastici avem prioritatea că nu trebuim traduşi. Cu 2 ani în urmă s-a deschis la AMTAP clasa de teorie şi istorie a artelor plastice unde se vor forma critici de artă care graţie cunoştinţelor şi autorităţii ar putea să treacă în tabăra impresarilor aşa cum se petrece de exemplu în România.

 Cum este Iurie Matei în familie ?

O catastrofă (rîde), glumesc! Mă amuză felul de a vedea familia în Republica Moldova, cum gândesc moldovencele, să vină acasă la o anumită oră să se comporte într-un anumit fel. Eu nu sunt tipul care să o deranjez pe soţia mea că eu aş sta prin cafenele şi aş bea deoarece eu nu consum alcool. Eu nu stau în discuţii banale în fum de ţigară care nu duc la nimic. Tot ce e omenesc nu imi e străin dar nu văd o problemă să am remuşcări că nu mă plimb acum cu copilul meu de 13 ani în parc să adun melci,  dar stau la teatrul de operă şi fac decor. E important familiei mele să le placă arta fiindcă eu sunt artist şi asta e domeniul meu.

Fiul dumneavoastră Richard va merge pe urmele tatălui?

Nu, Doamne fereşte! Ar fi tragic pentru mine dacă ar veni la mine şi ar zice că vrea să se facă şi el artist plastic. Ca orice copil el desenează, e firesc la toţi le place în şcoală arta plastică. Lui Richard îi place matematica, informatica şi tot ce e legat de noile tehnologii. Dacă aş face comparaţie cum eu eram la vîrsta lui pe atunci nu erau compiutere şi tablete, dacă le aveam nu ştiu dacă mai reuşeam să desenez. Pe mine nu m-ar întrista dacă copilul meu ar fi un simplu muncitor undeva. Important e să îşi găsească confortul şi fericirea în a face ce îşi doreşte el. Pentru asta trebuie să ne rugăm ca să fie pace şi să ne învăţăm împreună să construim ceva temeinic.

                                                                      Richard Matei , fiul pictorului

 În anul 1999 aţi creat premiul „Iurie Matei” ,care sunt criteriile de premiere şi cine poate aplica ?

Tatăl meu mi-a spus o frază : „Măi Iurie da pictorii aceştia sunt săraci duc o viaţă grea.” Eu ii argumentez  că au fost şi pictori foarte bogaţi : Picasso , Dali. Dar tata a zis : „Nu, asta la ei .” Eu am vrut să demonstrez că se poate şi la noi. Aici nu poate să aplice nimeni , sunt banii mei sută la sută şi respectiv e decizia mea cui să ofer acest premiu. După ce am lansat eu această idee de premiere au apărut şi premiile „Vip” şi „Satiricus”. Obiectivul  pe care mi l-am propus e să vadă şi alţii efectul : de ce nu ?! Este frumos să apreciem orice om şi să ne oferim unul altuia premii corespunzătoare. Există foarte mulţi copii talentaţi care au nevoie de minimum: o cutie de creioane şi hîrtie. Am observat cît de paradoxal ar fi ca majoritatea oamenilor care s-au afirmat în artă nu provin din familii înstărite . Adeseori arta veritabilă vine din tristeţe.

Vă consideraţi un om fericit?

Fericit e cel sărac cu duhul,vorba biblică. Fericit e nebunul şi prostul. Eu doar am cîteva clipe de fericire în rest sunt zile de nelinişte şi nervi .

Care sunt principiile si regulile de viaţă de care vă conduceţi?

Vreau în fiecare zi să fac bine, să ajut pe cineva: cerşetorul pe stradă sau omul care vine să facă un interviu. Să vopsesc un lucru frumos,  să reconstruiesc un decor şi seara înainte de culcare să îmi înbrăţişez familia şi să nu supăr pe nimeni. Şi cînd adormi liniştit cu zîmbetul pe buze te trezeşti a doua zi tot cu zîmbet. Cînd ieşi în faţa oamenilor le imprimi  pe ei zîmbetul tău motivîndu-i şi pe ei să îşi desfacă aripile şi să zboare cît mai sus.

Vă mulţumesc !!!

Interviu realizat de Alexandru Statnîi

 

Interviu cu Natalia Duminică

Deşi lumea din Republica Moldova  demult  nu mai crede în poveşti  şi în personajele din basme, atunci  cînd vede prestaţiile oferite de Natalia Duminică- scepticismul dispare. Fiecare număr de dans prezentat de Sheherezada din Moldova este unul cu totul  special şi autentic care la rândul său crează  atmosfera celor 1001 de nopţi unde  te detaşezi de grijile cotidiene. Faptul că petrece puţin timp în ţară nu e de mirare . Deoarece a reuşit să organizeze un concert fantastic  la „Filarmonica Naţională Serghei Lunchevici ” alături de cei mai rîvniţi artişti autohtoni, am beneficiat din partea Nataliei de un mic interviu.

Ce semnifică pentru Natalia Duminică scena?

Este o sursă de energie care ne oferă posibilitatea să ne menţinem vii nu doar pe dinafară dar şi pe dinăuntru. Fără scenă ne-am stinge aidoma unei lumânări , fără aer. Dacă un artist o vede mai rar şi mai rar el rămâne fără oxigen şi se stinge.

Imi dau seama ca pentru fiecare număr splendid de-al tău stă în spate o muncă titanică , cine te ajută să le reuşeşti pe toate ?

În primul rînd mama , Aleona Duminică, care mereu este alături de mine . Permanent am critici care imi spun adevărul în special profesorii mei de dans şi chiar colegii care au mai multă experienţă. Consider că este foarte important orice sfat util oferit la timp.

Care ar fi cele mai importante concursuri unde ai participat şi premiile la care ţii cel mai mult?

„ Miss Belly Dance Moldova” şi locul 2 la un concurs din Egipt , ţara de origine belly dance (dans din buric)  şi de acolo obţinînd argintul din 38 de participanţi  mi s-a dat motivarea să înţeleg că sunt pe drumul cel bun  şi că dansez corect . Important ce ţine de dansul oriental trebuie interpretat adecvat . Alt premiu la Saint Petersburg „Oasis Festival”.

Călătoreşti mult , ce destinaţie te-a impresionat cel mai mult ?

Am fost în Hong Kong care mi s-a părut destul de imens unde m-am simţit ca într-o junglă de piatră. Am dansat şi acolo pe un vas de croazieră fiind invitată pentru sărbătoarea anului nou chinezesc.

Cum reuşesti sa fii în acelaşi timp artista , studenta şi profesoară de dans ?

Să îţi spun sincer profesoară de dans acum sunt foarte puţin , fiindcă consider că şi eu am foarte mult de învăţat şi nici timp nu am suficient din cauza deplasărilor frecvente.Eu mă ocup de persoane care sunt iniţiate în arta dansurilor axîndu-mă în special de coreografia acestora.

 

 Anii de studenţie petrecuţi la AMTAP ce amintiri îţi provoacă?

Alergătură şi dans , o perioadă zbuciumată care părea că nu se mai termină. Opt ani la Colegiul de coreografie  şi patru la Academie pe care îi consider plăcuţi şi în care m-am regăsit.

De ce ai ales facultatea de culturologie şi managment artistic ?

Pe lîngă culturologie am învăţat  şi la facultatea de coriografie ambele facultăţi fiindu-mi foarte aproape . Cultorologia presupune organizarea evenimentelor şi a manifestărilor artistice  iar coreografia ceea din ce trăiesc . Am ales culturologia deoarece imi place să mă implic şi în pregătirea evenimentelor culturale şi consider că nu este logic să iai o persoană pentru ca să îţi organizeze concertul mai ales că tu cunoşti din start ce îţi doreşti, pot apărea pretenţii şi neînţelegeri deoarece persoana nu gîndeşte la fel ca tine.

Ce face Natalia Duminică în timpul liber?

Mă relaxez, îmi place să fiu cît mai aproape de natură , marea este boala mea şi pot să stau cu lunile la mare. Am hobby gen : paraşutism , hipism  recent şi bike-ul.

 

Ţi-ai propus vreo performanţă mai deosebită să atingi pentru a nimeri in cartea recordurilor Guiness.

Mi-aş dori să realizez un record al curajului  , imi place la nebunie adrenalina ,am sărit cu paraşuta de la 4000 de metri . La un concurs din Romania am sărit de la 10 m în apă un lucru periculors pentru o dansatoare puteam să ma lovesc dureros de apă însă am riscat de dragul adrenalinei şi a senzaţiilor tari.

 

Mulţumesc pentru interviu

Alexandru Statnîi

 

Martie – luna mobilizării

Uneori o postare pe reţelele de socializare poate să aibă o mediatizare mai efectivă  decât un articol publicat pe blog…  , dar  nostalgia de a face o totalizare, sau mai bine zis un post scriptum al spotului realizat de  echipa AndyStudio mi-a amintit că am şi eu un blog restartator . Demultişor nu am scris ceva dar vorba ceea: nu cantitatea sau dimensiunea ar conta …  🙂

Cine încă nu a reuşit să privească – Vizionare plăcută ! Apoi  revin cu noi detalii :))

Observând  cum natura  şi arta  înfloreşte şi străluceşte  mi se crează impresia că primăvara este cel mai cîntat şi aşteptat anotimp. Astfel am hotărât să realizez   spotul de debut   dedicat femeilor dar cu apel pentru bărbaţi – Să fie adevăraţi şi să se mobilizeze, în sensul pozitiv al cuvântului , pentru a menţine zîmbetul pe buzele celor mai gingaşe şi grijulii fiinţe.  În spotul „Mobilizarea de Martie”  am hotărît să înfrumuseţăm sărbătoarea de 8 martie cu un elogiu femilor. Echipa de creaţie : Andrei Colta (cameraman şi directorul AndyStudio)   care cu multa responsabilitate şi entuziasm a oferit idei şi echipamentul necesar  pentru care a muncit ani buni ca să îl poata procura. Unica reprezentantă a sexului frumos  care făcea naveta  Ţînţăreni- Chişinău, trezindu-se chiar la 5 dimineaţa  de dragul filmărilor  : Tatiana Prodan (producător) , un argint viu in orice productie cinematografica graţie perseverenţei şi spiritului de echipă. Filmările au decurs pe o notă pozitivă, chiar dacă echipa de creaţie este implicată şi în alte activităţi (evenimente , televiziune ,universitate ).De  mult entuziasm a dat dovadă responsabilul de montaj Ion Marcov cu care o săptămână am muncit pînă la 3 de noapte ca sa iasă mai dinamică lucrarea.O contribuţie importantă au avut Trofilm Guţanu şi Denis Malendra care s-a implicat şi la promovarea spotului. Sper pe viitor mai multe colaborari cu acesti oameni deosebiţi. Protagoniştii spotului nu fac parte din categoria actorilor,  fiind antrenaţi în spot chiar la locul de muncă , faptul care a făcut dificil selectarea acestora.Cu un deosebit respect şi recunoştinţă enumăr aceşti 8 Eroi ai spotului : Dmitriy Polscin (pompierul) , Iurie Oleinic(poliţistul) ,Andrei Galescu ( doctorul) , Victor Branişte (sudorul) , Anatol Dragancea (şoferul), Vitalie Pazurati (bucătarul) ,  Alexandru Burduja (kickboxer club Lion) şi Pavel Pascari (inginer programator). Sunt nişte băieţi receptivi , talentaţi chiar dacă unii au debutat în domeniul actoriei.

 

Mulţumiri tuturor reprezentanţilor ai  Mass-Media care au difuzat Spotul :

http://perfecte.md/article/lifestyle/8-barbati-de-diferite-profesii-felicita-femeile-cu-ocazia-sarbatorii–1380221.html#

http://protv.md/stiri/entertainment/pentru-femei-8-barbati-felicita-femeile-printr-un-spot-social–1381061.html

http://acasatv.md/article/o-seara-perfecta/afla-cum-a-fost-realizata-cea-mai-frumoasa-felicitare-de-8-martie–1381781.html

http://unimedia.info/stiri/video-mobilizarea-de-martie-opt-barbati-din-diferite-sfere-de-activitate-felicita-femeile-110878.html

http://www.publika.md/de-ce-le-iubesc-si-de-ce-au-nevoie-barbatii-de-femei-video-emotionant_2553961.html

http://www.rasputin.md/atitudini/8-barbati-au-venit-cu-un-mesaj-felicitare-pentru-femei

diez.md/2016/03/07/video-mobilizarea-de-martie-8-barbati-vorbesc-cu-respect-despre-femeile-din-moldova/

http://curaj.tv/reportaj/social/in-spoturi-sunt-si-politisti-buni/

http://emoda.md/people/mesaj-de-8-martie-pentru-femei/

Iată cea mai sinceră felicitare de 8 Martie! – Autoexpert

Трогательное поздравление с 8 марта мужчин ответственных профессий – Locals

http://www.ziarelive.ro/stiri/no-comment-de-ziua-lor-de-ce-le-iubesc-si-de-ce-au-nevoie-barbatii-de-femei-video-emotionant.html

http://vedete.md/index.php/evenimente/item/292-8-barbati-de-diferite-profesii-felicit%C4%83-femeile-cu-ocazia-sarbatorii-de-8-martie-video

 

   

Votăm pentru susţinerea Democraţiei în Moldova

Click AICI Pentru a Vota Reperezentanţii din Moldova

LUAȚI-MĂ DE AICI

Cu cât eşti mai  în vârstă şi „înţelept „- există şansa că vei realiza mai puţine filme. Oamenii ajung într-o anumită zonă de confort şi nu mai fac nimic, nu se mai  hotărăsc să rişte , nu au interese materiale , se tem să nu o dea în bară . Aceasta e situaţia de la noi din ţară ,mai mulţi au dorinte, visuri şi se văd cu oscarul sau crenguţa de la Cannes în mână dar nu au nici cea mai mică iniţiativă să începă producţia unei lucrări cinematografice. Vor să cîştige la loto fără să cumpăre măcar biletul.

Pe cealaltă parte a baricadei am descoperit  cîţiva tineri entuziaşti în frunte cu Liviu Rotaru , elevi ai  liceului Elena Alistar din Chişinău, care în cel mai serios  mod au început  să turneze filmuleţe mici dar cu ambiţii mari. Echipa de creaţie este una amatoricească , chiar şi actorii neprofesionişti printre care şi eu. Tema abordată în film ramâne din nefericire una actuală deşi a fost promovată în spaţiul nostru artistic de nenumărate ori. Voi lăsa  la discreţia ta dragă cititor şi „netospectator” să analizezi  lucrarea ,”Take me out of here ” , iar noi ne vom bucura de o critică mai constructivă ! VIZIONARE PLĂCUTĂ !

Interviu cu tânărul economist Denis Malendra

„Demult mă gândesc la propria afacere, dar… există unele momente care sper  cu timpul să fie soluționate. Există o vorbă: cu cât mai mult oferi cu atât mai mult primești. Dacă ții cont de această frază pe parcursul acestor proiecte reuşeşti să primești  satisfacție maximă.”

 

La doar 23 de ani a reuşit să devină licenţiat în economie şi masterand în drept, Denis Malendra  mai bine  de doi ani activează în sectorul bancar şi recunoaşte cu mîna pe inimă că îşi iubeşte meseria care pe lângă salariu îi aduce şi fericire. Recent Denis s-a întors din Armenia unde a petrecut cele mai productive două săptămîni din acest an. Şi să nu credeţi că a mers la odihnă ci la un training de dezvoltare profesională în cadrul proiectului Erasmus + . Cum s-a descurcat tânărul economist în Erevan şi în ce mod i s-au dezvoltat abilităţile antreprenoriale – vezi în interviu.

 

-Consideri că pe lângă facultate şi masterat tinerii ar trebuie si frecventeze traininguri de dezvoltare personală?

Bineînțeles că da! Suntem prizonieri ai sistemului de învățământ și suntem obligați să mergem pe aceeași cale toți. Să învățăm multă teorie și mereu să fim în goana după note, care în esență reprezintă niște cifre și sunt pur subiective. La noi în țară există multe asociații obștești (ONG-uri) care îţi oferă posibilitatea să te afirmi în calitate de lider și care furnizează traininguri de dezvoltare profesională. Încurajez tinerii să participe foarte activ (dar fără fanatism), și totodată să fie foarte prudenți în alegerea asociației/organizației în care vor să activeze. Este foarte important să fie aleasă una corectă și de încredere. Fiecare participare de acest gen te marchează semnificativ în plan spiritual și social, cel puțin de mine zic. Revin acasă încărcat cu o energie pozitivă și cu noi aspirații.

  -Pentru a treia oară eşti la un astfel de training şi de două ori în Armenia, în ce mod au reuşit să evolueze lucrurile ?

Dacă e să vorbim de organizatorii din Armenia, ei s-au perfecționat, au organizat un training foarte puternic, au invitat antreprenori de pe loc, dar și printre participanți au fost acei care au relatat despre succese și eșecurile sale în propriile afaceri. Fiecare dintre ei au reușit să ne inspire și să motiveze spre noi realizări în activitatea noastră profesională și socială.

-Astfel de participări necesită investiţii sau se realizează gratuit ?

Din start participanții achită suma biletului integral apoi după revenirea acasă (sau în decursul proiectului) organizatorii îi rambursează banii. Potrivit calculatorului Comisiei Europene, pe fiecare 1 000 de km din orașul din care vine participantul în orașul în care are loc proiectul, se rambursează 100 EUR. Astfel, cheltuielile de transport sunt parțial acoperite. Cazarea, mâncare și pauzele de cafea sunt acoperite totalmente de către organizatori. Ceea ce ține de bani de buzunar deja la fiecare participant în parte, după posibilități, dorințe și necesități.

Ai participat singur sau ai fost însoţit de cineva?

Anul acesta am fost 5 persoane din Republica Moldova, 4 băieți și o fată. Anul trecut când am fost prima dată în Armenia eram doar eu și o domnișoară din Moldova, în Georgia (a II-a oară) eram la fel 5 persoane, eu și 4 fete. Numărul participanților variază în dependență de proiect.

-Cu ce te-ai pornit în Armenia şi cu ce ai venit de acolo ?

Interesantă întrebare!  Există o vorbă: cu cât mai mult oferi cu atât mai mult primești. Dacă ții cont de această frază pe parcursul acestor proiecte atunci primești  satisfacție  maximă.

Cu participanţii din celelalte ţări ai reuşit să legi prietenii , să stabileşti colaborări şi să-i convingi să viziteze Republica Moldova?

Cu toți participanții am comunicat destul de mult, fără aceasta e imposibil. Cu unii menținem legătura ți până prezent (vorbesc de participanții de anul trecut), chiar și cu oamenii din grupa din acest an cu majoritatea comunicăm și posibil chiar pe viitor să organizăm colaborări în cadrul acestor proiecte.

-Spiritul de interprinzător la Denis Malendra s-a fortificat graţie ultimului training şi am putea să ne aşteptăm la ceva surprize ?

Dacă sincer demult mă gândesc la propria afacere, dar….există unele momente care sper că cu timpul vor fi soluționate. Promit să răspund mai detaliat la această întrebare cu timpul, de fapt, sper să pot arăta un rezultat frumos ca un răspuns demn.

-Anul acesta ai debutat în calitate de trainer povestește-mi cum a fost această experienţă?

Încă de la facultate îmi place foarte mult să fac prezentări în fața publicului deci nu era ceva ce am făcut pentru prima dată. Sigur că am avut emoții dat fiind faptul că am fost inclus în agendă ca oaspete internațional. Prezentarea mea a fost pur profesională în care am vorbit despre conceptul de finanțe, tipurile de proprietate (S.R.L., S.A. etc) despre avantajele și dezavantajele acestora, sursele de finanțare a micului business cât și despre raportarea financiară. Aproape 90 la sută din participanți sunt inițiați în economie era destul de ușor de a duce acest seminar. Erau întrebări bine formulate și interesante. Am avut onoarea și plăcerea să duc acest seminar. Sper să nu fie ultimul.

-Cum este văzută ţara noastră de către participanţii la training şi voi ce fel de prezentare i-aţi realizat ?

Evident , majoritatea participanților au zis că au auzit că la noi vinul e gustos și fetele sunt frumoase! Sigur că e plăcut să auzi așa ceva. Unii chiar au vizitat țara noastră la fel în cadrul diferitor proiecte și au rămas cu impresii bune, chiar foarte bune. Majoritatea participanților au arătat un interes sporit față de țara noastră şi au zis că o vor vizita cu prima ocazie. După ce am prezentat țara am servit participanții cu vinurile noastre moldovenești și dulciuri autohtone.

 

-Care este următoarea destinaţie unde ai de gând să aplici?

Încă nu știu, o să văd după posibilități și după tematica trainingului.

 

-La finalul dialogului nostru  vreau să te rog prin propriul exemplu să oferi sfaturi tinerilor moldoveni cum să îşi menţină entuziasmul de intreprinzători ?

Cel mai important, cred eu, e să crezi în propriile tale puteri și în tine însuși. Este foarte important ca cineva să te susțină în tot ceea ce faci, să ai o echipă e și mai bine, dar în cazul în care ești doar tu singur, atunci trebuie să ai multă răbdare și puteri. Sigur că sunt tare mulți factori care influențează negativ, în special piața de desfacere care este una mică. Dar trebuie să fii creativ, să ieși cu un produs sau cu servicii noi care încă nu s-au lansat. Dar cel mai important e să fixezi scopuri și să mergi spre ele, spre realizarea visurilor proprii. Cum se spune: prin muncă și numai prin muncă omul e slăvit!

Mulțumesc pentru interviu şi  succes în continuare !

 

 

 

 

 

Cântecel despre Democraţie (english)

Studentul de la Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice  Adrian Graur a compus o piesă de 59 secunde  în limba engleză despre ce ar însemna pentru el democraţia. Materialul video va participa la concursul lansat de European Endowment for Democracy unde vor participa reprezentanţi din CSI,state din  Africa, Rusia , Turcia , etc. Noi vom ţine pumnii pentru concetăţenii noştri care mai cred în adevăratele valori democratice.

Post Scriptum:

Felicitări dragă Democraţie cu cei 8 anişori pe care îi implineşti oficial pe 15 septembrie , fiindcă se cunoaşte – tu exişti mai mult de un mileniu. Mă bucură faptul că faci parte şi tu din zodia fecioarelor. Iţi doresc cît mai mulţi adepţi în special tineri şi talentaţi.

Când pot cânta oriunde, pentru mine – Democraţie.
Când pot cânta despre tot, pentru mine – Democraţie.
Când pot face multe proteste, pentru mine – Democraţie.
Când pot critica pe toţi, pentru mine – Democraţie.
Când pot deveni un preşedinte, pentru mine – Democraţie.
Când pot atinge orice, pentru mine – Democraţie.
Când pot cãlãtori oriunde, pentru mine – Democraţie
Toate lucrurile bune pot sã le fac, Traiascã Democraţia!
When I can sing everywhere, for me – Democracy.
When I can sing about all, for me – Democracy.
When I can make many protests, for me – Democracy.
When I can criticize all, for me – Democracy.
When I can become a president, for me – Democracy.
When I can achieve all, for me – Democracy.
When I can travel everywhere, for me – Democracy.
All good things I can do – Long Live Democracy!

Когда я могу петь везде, для меня – демократия.
Когда я могу петь про всё, для меня – демократия.
Когда я могу сделать много протестов, для меня – демократия.
Когда я могу критиковать всех, для меня – демократия.
Когда я могу стать  президентом, для меня – демократия.
Когда я могу достичь всего, для меня – демократия.
Когда я могу путешествовать везде, для меня – демократия.
Всё хорошое могу делать, Да Здраствует Демократия!