În cadrul Proiectului : Dăruieşte un zimbet!!!
În cadrul Proiectului : Dăruieşte un zimbet!!!
Blogul după părerea mea şi a altor hackeri este aidoma unei cărţi de vizită online ce are menirea sa te arate într-o lumină mai (ne)bună. Aproximativ odată în lună eu – subsemnatul Alexandru reSTArTNII imi permit luxul de a posta şi in my personal blog ceva legat de activităţile mele fie din prezent, fie din viitor şi din cînd în cînd apelez la trecut.
De această dată o sa public prima variantă a cărţii mele de vizită cu telefon si email….
P.S. ne Restartăm peste aproximativ o lună , sau poate ceva mai devreme ))) Totul de noi depinde!
Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate…cand s`a intors acasa la airoport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi.Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.Pentru asta,baiatul a spus:mama stiu ca ma iubesti mult dar daca ma strangi asa in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic…ma faci de rusine! Cu asta a ra…………nit`o foarte tare pe mama lui care se gandea ca…fiul ei nu se bucura ca o revede.Dupa 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani,mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si i-a zis: ramas bun fiule si ai grija de tine!Cand baiatul s-a intors mama lui nu il mai astepta in gara.Ajuns acasa a gasit un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…curios a deschis`o si a inceput sa o citeasca,iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus. Era cel mai urat si rau moment din viata lui.In scrisoare scria:fiule acum 6 ani cand te-ai intors acasa aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate,dar cand tu vei citesti randurile astea eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant pentru ca am murit de cancer…cand ai plecat ultima data nu te-am starns in brate,ci ti-am intors spatele sa nu te fac de rusine.. dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.Te iubesc foarte mult si voi veghea intotdeauna asupra ta!!! Cu drag, mama ta. Toti care va iubiti mama afisati asta pe peretele vostru!! Imi iubesc mama si nu imi e rusine niciodata cu ea deoarece ea e fiinta care mi-a daruit viata,ma ingrijeste si ma iubeste neconditionat! Te iubesc mult mama!!! Mama ii mama nu ii femeie!
Scurtmetraj Made in Moldova ! Despre neglijarea parinţilor de către copii.,, Mai bine mai tîrziu decît Pe urmă ” . O povestioară cu un final misterios . Idea de film aparţine lui Cristian Pletiniuc care a şi jucat rolul principal ,la fel Cristian a lucrat şi la scenariu împreună cu regizorul filmului Alexandru Statnîi . La film s-a muncit în jur de 2 luni , un aport deosebit a adus Iurie Rusu care a fost cameramanul de bază al filmului. În scurtmetrajul care durează 6:54 rolurile au fost interpretate de următoarele persoane :
Cristian Pletiniuc – eroul principal , fiul
Nadejda Rusu – mama
Silviu Fusu – consăteanul
Lucia Nistor – sotia eroului
Richard-David Grigore -fiul eroului
Victoria Ungureanu – nepoata consăteanului
Dorin Pănuţă , Djulia Sandu , Ion Simon si Mariana Badicico – gaşca de prieteni ai eroului.
Andri Paladi -şoferul
Montajul filmului a fost realizat datorită lui Trofim Guţanu .La sunet şi dublare au muncit Dinu Litun şi Dorin Pănuţă Mulţumiri deosebite doamnei Diana Donică pentru că a dublat vocea mamei.Sponsor general -Cristian Pletiniuc Subtitrarea in engleză a fost realizată de Iurie Sandu .Asistenţi au fost Ionel Cojocaru şi Anatol Chitorog care a jucat în roluri secundare . Mulţumiri Familiei Cojocaru care a oferit platoul de filmare din satul Truşeni , lui Silviu Fusu pentru premiera filmului şi tuturor persoanelor generoase care au participat la realizarea scurtmetrajului Pe urmă.
muzica de final Roy Todd – Child of the troubles.
Si am călcat pi-o urmă şi v-am aratat Pe urmă))))))
Toamna bobocii numară minunile.De fapt, plecarea la Grinăuţi pentru tinerii Elişti nu e o minune sau ceva ieşit din comun ,ci este o tradiţie plăcuta ce uneşte mai multe suflete bune de dragul copiilor, care mereu îi aşteaptă.
Fiecare vizita are farmecul şi specificul său. De data aceasta echipa Ela–Profit a adusla Grinăuţipictori si grafferi care au acceptat provocarea de a colabora pentru a reda în sala sportivă o atmosfera de basm .
In timp ce tinerii colorau pereţii, copiii s-au aventurat in Show-ul toamnei aurii unde nu au lipsit muzica , jocurile , dansurile şi evident – cadourile .
Cel mai reusit dans , cea mai frumoasa echibana,cele mai multe legume adunate şi desigur cele mai răsunătoare aplauze – au desemnat pe regele şi regina balului.
Pe lingă cadourile oferite tinerii ELA-Nonprofit au interpretat LIVE piese cu aroma de toamnă .
Copiii au pregatit pentru oaspeti poezii specifice evenimentului.
Spectacolul luase sfirsit ,dar pictorii încă nu reuşise să finiseze lucrările - atunci in ajutor le-au venit copiii care luînd cîte o pensula în mîna au lăsat o amprenta colorată pe pereţii care ani de zile erau reci si posomorîţi.
Într-adevar toamna acestui an a fost bogată în roade si realizari , poate gratie faptului ca zimbetul care a venit din Chisinau spre Grinauti a fost unul sincer si harnic!
În perioada campaniei electorale oamenii pot fi imparţiţi in 2 mari categorii: pescari şi peştisori . Pescari pot fi considerati cei care pe seama peştişorilor , adica alegatorilor tind spre succes . Totul depinde de momeala cu care este ademenită a doua categorie.
Alegerile locale din 2011 care starnesc cel mai mult interes aparţin municipiului Chisinau, aici se duce o lupta apocaliptica pentru fotoliul de pescar(primar).
Pe strada riscati sa fiţi pescuit , în cutiile poştale , acasa în faţa TV sau calculator , la universitate , la locul de muncă, în dormitor , în automobil … oriunde şi pană pe data de 5 iunie veţi fi în centrul atenţiei , vă veţi simţi acel peştişor de aur care va indeplini doar o singură dorinta în forma ştampilei -”votat”!
Totul a început cu versul în cariera artistică al tînărului interpret de muzică hiphop Cristel Grigore, botezat ulterior de prieteni – GH , aceste 2 litere în alfabetul latin se regăsesc alături , descifrîndu-le obţii Grigore Happy. Şi intr-adevăr GH este fericit deoarece s-a născut într-o familie de profesori care au cultivat în el dragostea pentru poezie. Fericit deoarece la vîrsta de 14 ani a descoperit puterea muzicii hiphop, fără de care pînă în prezent nu poate supravieţui. Fericit fiindcă este cetăţean al acestei minunate ţări unde are o mulţime de prieteni demni de laudă…
Scurtcircuit , Clandestin , trupa poloneză de hiphop BDP, Dj AES, Cristina Bejenari sunt doar cîteva nume de colegi impreună cu care GH s-a scăldat în oceanul hiphop-ului ,oferind lumii muzică care exprimă un spectru larg de emoţii.
Realizarea piesei Odă şi a unui videoclip acesteia , a fost startul pentru cariera solo a raperului. Oda reprezintă starea lui GH din acele momente faţă de o persoană pentru care nutrea anumite sentimente , lucru confirmat prin repetarea sintagmei ,,te ador”. Şi dacă va crea o piesă cîntată de el cu agresivitate înseamnă că a fost afectat şi îşi va revarsa energia asupra beat-ului punînd textele în raport cu starea lăuntrică.
Ce ţine de videoclip, a fost o muncă asiduă pentru a reda armonia dintre vers , muzică
şi imagine în stil hiphop. Filmările videoclipului s-au efectuat în Chişinau cu o bază financiară proprie. Piesa Odă a stîrnit multe reacţii pozitive sporind la creşterea numărului de admiratori ai hiphop-ului.
Acum tînarul lucrează la un nou proiect muzical alături de o echipă profesionistă . Surpriza ce o pregateşte GH cu siguranţă va avea succes , deoarece acolo unde este sinceritate , ambiţie, perseverenţă şi multă pasiune faţă de munca depusă se va obţine fericirea cu aromă de hiphop.
Ce au in comun aceste doua fenomene ale naturii poenice si cele academice ? ! Pentru a intelege mai bine esenta problemei ar fi benefic de a citi urmatoarea fabula:
Veverita cu crenguta
De multi ani slujea la leu ;
Slujba cere staruinta
Si este lucru cam greu
A fi destept si cu simtire ,
S-a intamplat ades
Capricii care din fire
Au cei mari mai ales .
Nu stiu dar , cu ce purtare ,
Cu ce chip preanimerit
Veverita cinste mare
De la leu a dobandit
S-au luat fagaduinta
Ca din darile ce vin
Ii va da spre cunostiinta
Un car de alune plin.
Fagaduinta ii buna ,
Numai nu aduce sat ;
Si la auz ea rasuna
Cuvant aspru : mai rabdati !
Veverinta-n ascultare
Ranjea dintii lacrimand
Si din ochi clipea cu jale,
Pururea la slujba stand;
Cand neamurile ei toate
Ici-cole pe crengi salta
Si intru alune copate
Gustul sau isi desfata .
Vremea trece , vremea zboara ;
Veverita au slabit
Si de a slujbei povara
Lepadare au pornit .
Leul fara prelungire
Demision ei a dat ,
Insotit de multumire
Si de carul incarcat
Cu preafrumoase alune :
Dar puteti sa socotiti ,
Acum ele sunt bune
Veveritei fara dinti.
(Alexandru Donici)
Astfel multi isi asuma responsabilitatea de a munci enorm si cu mult devotament pentru a realiza scopuri nobile si colective . Dar hai sa ne intrebam daca cei din jur se implica suficient si intr-adevar se merita acest sacrificiu. Parca mai ieri mi-am inceput studiile superioare . Trei ani s-au scurs ca banii din portofel . Nu inteleg impactul efortului depus. Oricum initial ar trebui de avut capital pentru a realiza ceva , siu criza aceasta aparuta in cel mai nepotrivit moment .
Sper cititorul sa isi faca concluziile de rigoare si sa isi cunoasca drepturile si libertatile ca altfel risca sa ramana fara dinti si fara diploma de licenta.
P.S
Acum o mica sarcina sa ajutati veverita :
Ce este viaţa?!
Viaţa este o şansă unică care trebuie trăită cu cea mai mare intensitate, fiindcă ea se scurge repede şi cu sânge rece. Atunci când auzi cuvântul viaţă ar trebui să îţi închipui ceva existent , compus din materie şi spirit, ceva vizibil care în mare parte e sculptată din mai multe ipoteze,teorii,postulate,legende,presupuneri….. Viaţa este calea spre moarte,un drum primejdios unde trebuie să munceşti să înveţi, să iubeşti şi să lupţi. În acest labirint terestru vei întâlni de toate : prieteni, duşmani,căldură,trădare, ură,invidie,minciună,nedreptate, suferinţă şi singurătate. Frica de a pierde viaţa şi o speranţă copilărească intr-un viitor mai luminos este umbra vieţii care se observă doar la ,,lumina” puternică.
Cind esti un copilas de vreo 4 anisori pui si tot pui intrebari , in popor acestia se mai numesc ,,decelusi” , dar cind te-ai metamorfozat intr-un adult cu multe responsabilitati deja singur raspunzi la toate provocarile.Şi deja orice eroare poate sa aiba consecinte nefaste. ,,Şi ce-i iadul, nu o răzbunare veşnică pentru o greşeală de o zi” (H.de Balzac).
Dar cum e cel mai corect sa raspunzi la intrebarea ce este viata? E neaparat sa fii ,,as” in comunicare sau un savant care zi si noapte petrece deasupra carţii ori un simplu angajat care dupa citeva paharute iti va asterne verbal toate lacunile vietii?! Important este sa memorizam cit mai multe lucruri frumoase si daca cineva o sa se aduca aminte de noi dupa aceasta sa aiba o stare launtrica cit mai senina! De ce totusi oamenii cred in bani, minciuni, hedone(placere), bogatii si deja mai tirziu in Dumnezeu care ne-a oferit prilejul de a trai. Des zicem : vreau, imi trebuie , o sa-l obţin cu orice preţ şi mai rar : multumesc, te iubesc, cu ce pot sa te ajut! De ce multi cred ca a fi rău este la moda?! Mai tineti minte cum trebuie sa fie un prieten ?! Ce inseamnă a te indragosti! Si care este ideia familiei reusite? Acum oamenii rid de la un ,,fum” ,atunci cind cineva este injosit si scuipat şi privesc filme de dragul efectelor speciale dar nu pentru aspectul lor cognitiv! La acest capitol este extrem de mult de zis …
O Da !!! Secolul XXI va fi secolul comunicării sau nu va fi deloc?!( Lipovitchi) Iata aici no coment .
Tema pentru eseu ,, Ce este viaţa?!” e destul de interesanta si m-am straduit sa elimin demagogia,sa fiu poate un pic mai sincer decit par si sa arat multe laturi pozitive plus optimiste ale vietii… Totusi voi fi mai mult influentat de etica lui Epicur netemindu-ma de moarte fiindca la multe intrebari nu s-au gasit raspunsuri , si viata o avem pentru a raspunde si a afla raspunsurile , proces banal de comunicare!
Viaţa este un dar de la Dumnezeu. (Psalmul 36:9)
Viaţa nu este chiar atit de scurta daca o traiesti corect si cinstit!!!
Să mă roage cineva la vreo masa moldoveneasca pe mine in calitate de jurnalist sa spun un toast: m-aş intimida un pic , dar aş incerca lumii să redau povestioara unui ţăran şi a ogorului său.
Consider că ar trebui să fac un mic rezumat la materialul audiat în cadrul orelor de ,,comunicare interpersonală” :
Era un ţăran care muncea enorm cu multă grijă şi dragoste ogorul său, pamintul moştenit de la strămoşi , pe care uneori il elogia iar alte ori il blestema ca în cele din urmă să regrete faptul ca vorbeşte fara sa gindească, este o fire impulsivă care nu prea reuseste sa-şi stăpînească emoţiile…
Viaţa pe care o ducea acest ţăran a fost simplă şi monotonă pîna la momentul cînd a fost vizitat de un individ atrăgător, chipeş, glorios care s-a dovedit a fi norocul ţăranului! Ţăranul nici nu s-a gindit vreodată ca are noroc, dar ce norok?! O fire inteligentă care incercat sa-l ademeneasca pe om în lumea bogăţiei ,prosperităţii şi a succesului precum un sofist ,avocat, lider politic sau o reclamă plină de culori şi efecte multimedia! Ideea era ca taranul să lese pamintul in schimbul aurului care ii va ajunge pentru citeva generatii inainte. Propunere avantajoasă , nu-i aşa???
Dar batrînul nu prea avea dorinţa sa accepte oferta norocului expunind contraargumente la afirmaţiile manipulatoare. Fară cursuri speciale,diplome,studii superioare etc. ţăranul a reuşit sa nu cadă în plasa ademinitoare a norocului fiindca în ţăran vorbea sîngele strămoşilor care l-au adus la realitate… Iar atunci cind norocul a plecat invins aurul propus de el s-a dovedit a fi niste petricele care nu valorează nimic. Şi acest ţăran a rămas in continuare fidel pămîntului rugindu-se şi la ploaie şi la soare şi lui Dumnezeu.
Probabil ca oamenii care m-au rugat să rostesc un toast le pare deja rău în plus le doare mîna să ţină păharul ridicat în sus pentru a-şi potoli setea psihică… La urmă se cuvine o morală pe care eu aş formulao-n felul următor Să ştim a iubi , precum ţăranul şi-a iubit ogorul, Să nu schimbăm valorile noastre pentru nişte pietricele. Atunci cînd ne va vizita norocul sa nu-l acceptăm dar să negociem , Şi în primul rînd labor omnia vincit (munca le învinge pe toate) .
Caracteristica ţăranului: Referitor la faptul că ţăranul este personalitate sunt sigur că indoieli nu trebuie să apară ,deoarece acest ţăran avea o maturitate socială ,experienţă vitală şi serveşte drept model pentru persoanele care sunt rătăcite în viaţă.
4 Temperamente principale dar pe care din ele ar putea fi atribuit ţăranului , cel mai firesc ar trebui de găsit trăsaturile specifice din toate 4 şi să i le atribuim ţăranului:
Din sangvinic: tip de SN puternic, echilibrat şi mobil.Atenţia este bine concentrată, o fire perseverentă care e stăpîn pe situaţie. Din coleric acest ţăran ar putea avea capacitatea mare de muncă,rezistenţa la oboseală.Curiozitatea specifică colericului. Disciplinarea şi ordonarea ţăranului ar fi ceva din flegmatic , am impresia că Pavlov l-ar fi cunoscut pe acest ţăran deoarece el scria de flegmatici : ,,muncitor perseverent liniştit şi întotdeauna echilibrat”.
Imaginaţia şi armonia cu natura ar putea fi latura melancolică a acestui ţăran.
Caracterul puternic la ţăran cu siguranţă este prezent deoarece el a reuşit sa-şi apere poziţia să reziste provocărilor şi să fie nobil menţinîndu-şi atitudinile şi valorile la nivelul corespunzător.
Probabil că motivaţia acestui ţăran nu implica ,,descoperirea Americii” sau de a zbura in cosmos însă perseverenţa şi încrederea cu care ocrotea pămîntul merită toate laudele.
În prezent mai există astfel de oameni care par stranii la prima vedere precum ciobanul din opera Druţiană ,,Toiagul păstoriei” , pentru mulţi aceşti oameni par retrogradaţi , dar să nu uităm că bucăţica de pîine pe care o au alintăturile urbane se datorează anume acestor oameni. Deja apar date statistice că rasa moldovenească e pe cale de dispariţie , nu e o mare surprindere
dar totuşi : oare pentru a ajunge la astfel de zile s-au dus războaie seculare , atîtea bocite şi un dor fără răspuns ?. Aceasta este răsplata pentru ospitalitatea noastră???????????????
Poate cîndva va ieşi din hibernare conştiinţa noastră, patriotismul (cuvînt care se pronunţă din ce in ce mai rar). Şi haideţi totuşi să nu dăm vina pe parlament, guvern, primărie, sistemul de invăţămînt dar să facem precum marele filosof Socrates ,,Cognosce te ipsum” . Să nu neuităm la alţii în grădină fiindcă vom fi întovărăşiţi de invidie, dar să avem grijă de ogorul nostru , de cuibuşorul nostru ! Sa iubim părinţii pentru ca ne-au dat viaţă , să avem grijă de bunei deoarece în ei se mai gasesc valorile care ne menţin demni şi cu conştiinţa împăcată, şi să-l mulţumim pe Dumnezeu prin rugăciuni ,deoarece existăm şi suntem moldoveni.